Poate un administrator să aibă și un contract de muncă la aceeași firmă?
Poate un administrator sățină simultan un contract de mandat și un contract individual de muncă (CIM) la aceeași entitate juridică? Această întrebare apare frecvent în mediul afacerilor, mai ales în societățile comerciale, unde diferența între funcția de administrare și cea de angajat devine adesea neclară.
În primul rând, trebuie să clarificăm ce înseamnă fiecare dintre aceste forme contractuale. Contractul de mandat, de obicei asociat funcției de administrator, se bazează pe Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale și, în unele aspecte, pe disposițiile Codului civil privind mandatul.
Prin intermediul acestui акт, administratorul acționează în numele și pe contul societății, fără a fi supus unei relații de subordonare ierarhică.
El nu primește instrucțiuni directe de la entitate, ci exercită o libertate de decizie în cadrul atribuțiilor sale, în special cele legate de management, reprezentare și administrare.
Remunerația primită sub această formă este o indemnizație de administrator, stabilită de obicei în actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale, și nu este supusă regulilor privind salariul minim sau grila de salarizare.
De asemenea, programul de lucru al administratorului nu este reglementat de Codul muncii, iar el nu are drept la concedii de odihna plătite în sensul strict al acestei norme.
În contrast, contractul individual de muncă (CIM) este guvernat exclusiv de Codul muncii și constituie baza unei relații de subordonare. Salariatul execută sarcini specificate în contract, sub autoritatea și conducerea angajatorului, respectând un program de lucru stabilit și beneficiind de drepturi precum concediul de odihna plătit, protecție împotriva demiterii nejustificate și altele.
Remunerația primită sub CIM este un salariu, care trebuie să respecte salariul minim garantat pe național și poate fi încorporat într-o grila de salarizare internă.
De asemenea, angajatorul are puterea de a aplica sancțiuni disciplinare, iar încetarea contractului se face conform procedurilor prevăzute în Codul muncii, cum ar fi demisia, concedierea sau acordul parțial.
Această diferență de natură juridică — reprezentare fără subordonare în cazul mandatului versus subordonare ierarhică în cazul CIM — este exact motivul pentru care legislatorul a impus restricții privind posibilitatea de a cumula aceste două calități la aceeași persoană și în aceeași societate, în funcție de forma juridică a ultimeia.
Analizând acum situația în funcție de tipul societății, observăm o distincție clară
Analizând acum situația în funcție de tipul societății, observăm o distincție clară. La societățile pe acțiuni (SA), Legea nr. 31/1990, în articolul 137¹, alineatul (3), interzice expres cumulul dintre funcția de administrator și cea de salariat printr-un CIM la aceeași societate.
Dispoziția este absolută: pe durata mandatului, administratorul nu poate încheia un contract de muncă cu societatea pe care o administrează. În cazul în care un administrator a fost anterior angajat și are un CIM activ, acesta este suspendat automat pe toată durata mandatului.
Această interzicere reflectă preoccuparea de a preveni conflictele de interes și a asigura independența decizională a organului de administrare, considerat esențial pentru protejarea interesului tuturor acționarilor, mai ales celor minoritari.
În schimb, la societățile cu Mai precis, articolul 197, alineatul (4) din Legea 31/1990 specifică că dispozițiile privind interdicția de cumul la SA nu se aplică SRL-urilor. În plus, articolul 196, alineatul (3) din aceeași lege, permite expres asociatului unic să fie în același timp și salariat al propriii societăți.
Deși această referire face explicit mențiune doar al asociatului unic, practica și doctrina juridică au extins principiul și la administratorii care nu sunt asociati, pentru a evita o tratament discriminator fără justificare legală.
Astfel, în SRL, cumulul dintre contractul de mandat și CIM este permis, dar sub condiții stricte.
Condiția esențială pentru a permite acest cumul în cadrul unei SRL este că funcțiile și atribuțiile prevăzute în fiecare contract trebuie să fie complet diferite și nemediu suplunându-se. Contractul de mandat trebuie să acopere exclusiv activitățile legate de administrare și reprezentare a societății — luarea de decizii strategice, gestionarea relațiilor cu tertii, participarea la adunările generale, etc.
În contrast, contractul individual de muncă trebuie să se referă la o funcție de execuție sau de specialitate, clar delineată, ca de exemplu: contabilitate, resurse umane, vânzări, tehnologie informațională sau producție.
De exemplu, un administrator poate avea un CIM ca specialist IT, pentru a menține infrastructura tehnologică a firmei, în timp ce exerce funcția de administrator prin hotărârile stratégique pe care le ia.
Esențial este că nu există suprapunere între responsabilitățile din cele două roluri — administratorul nu poate, de exemplu, să-și establească propriul salariu prin CIM sau să-și aprobe hotărârile care îi cresc venitul prin intermediul contractului de muncă.